„Ninge fără milă cu vinovătie
Ca o inculpare, ca un martor mut
Ninge ca o nuntă, ninge și sfâșie
Se fărâmițează ultimul salut.

Vai de noi, femeie, ninge-a despărtire
Vom pleca departe unde avem de mers
Ninge să despartă gheată și iubire
Oarbe felinare trec spre univers

Ninge sfant si pagan
Numai ochii mai ramân
Despărțirea s-o mai vadă
Ca în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atâta nins
Niște oameni de zapadă.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape

Ninge peste ingeri, ninge peste văi
Ninge peste clopot, ninge peste ape

Ninge incredibil peste ochii tăi.

Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă
Ninge fantomatic și bacovian
Ninge că sunt rece, ninge că ești dusă
Ninge ca la moartea ultimului an.”

Oameni de zăpadă, Adrian Păunescu